"Perla turistica a Carpatilor" – aşa i se spune astazi Sinaiei, aşezare populata inca din epoca neolitica, cu o denumire avand ca punct de plecare o manastire cu nume derivat din cel al Sfantului Munte Sinai. Ctitorie a Marelui Spatar Mihail Cantacuzino, micul schit sfintit la 15 august 1695 oferea adesea adapost pelerinilor sau negustorilor ce se incumetau sa strabata salbaticul "drum al Prahovei", ruta comerciala a carei existenta era atestata inca din secolul al XII-lea.

Zona des impadurita de pe Valea Prahovei in care se afla azi orasul Sinaia era nelocuita in secolul al XVII-lea, primii locuitori care s-au stabilit in padurea virgina de aici, aflata la poalele Bucegilor, fiind calugarii manastirii Sinaia, ctitorita intre 1690-1695 de catre marele spatar Mihai Cantacuzino, precum si niste scutelnici care se ocupau cu paza manastirii si cultivarea mosiilor acesteia. Orasul a luat numele manastirii, iar manastirea a fost denumita asa dupa calatoria spatarului la Manastirea Sfanta Ecaterina din peninsula Sinai.

La inceputul secolului al XIX-lea, intreaga Vale a Prahovei era organizata ca o singura comuna, denumita Podul Neagului, cuprinzand intreaga vale, de la Predeal la Posada. in 1864 catunele Posada si Podul Neagului au fost alipite comunei Comarnic.

La 5 august 1866 principele Carol I al Romaniei a ajuns la Manastirea Sinaia, situata pe atunci in comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat in organizarea regiunii si, in 1874, catunele ramase in afara comunei Comarnic au primit numele de Sinaia, o comuna cu resedinta la Busteni. Un proces-verbal datat 1 decembrie 1874 atesta ca resedinta comunei Podul Neagului a fost mutata la Sinaia, care si-a primit astfel numele in acel an (de la cel al Manastirii Sinaia, al carei nume provine la randul sau de la cel al Muntelui Sinai).

La 9 mai 1880 Sinaia a dobandit statutul de comuna urbana si cuprindea catunele Izvor, Furnica si Poiana tapului. Intravilanul orasului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care si-a mutat resedinta inapoi la Comarnic. in 1884, catunele Predeal, Azuga, Busteni si Poiana tapului s-au separat de Sinaia, formand comuna Predeal, in vreme ce comuna Sinaia a ramas cu catunele Izvoru si Furnica. in aceeasi perioada, familia regala a Romaniei si-a stabilit la Sinaia resedinta de vara, construind complexul castelului Peles. La sfarsitul secolului al XIX-lea, comuna avea o populatie de 2210 locuitori, o scoala mixta frecventata in 1899 de 103 elevi, hoteluri, gara pe calea ferata Ploiesti-Brasov, clinica de hidroterapie si manastirea Sinaia.

Tot in acea perioada, orasul a inceput sa devina unul industrializat, aparand o fabrica de cherestea, proprietatea industriasilor Popovici si Costinescu, ultimul detinand si o fabrica de var hidraulic. De asemenea, in ianuarie 1892 a fost deschisa si o fabrica de cuie de fier, care avea 45 de angajati, romani si germani. Din punct de vedere administrativ, comuna era resedinta plaiului Pelesul din judetul Prahova.